Banci,comert,orase

De la inceputul  istoriei americane Boston si New York s-au relevat ca iste centre bancare,camataresti. Bancile apartineau indeosebi statelor din Nord. Sudul  era in secetacronica de capital.Specificul economiei sudiste-agrare-ii obliga pe plntatori sa fie debitorii Europei sau ai Nordului.Dependnta rezulta din inpoierea economica  .Si inpoierea economica frana dezvoltarea capitalismulu in Sud,crea conflicte intre yankei si plantatori .
   In 1860 functionau 1601 banci. Existau si se dezvolaatu intr-o lupta de concurenta necrutatoare.Se spunea :"Wild cat Banks- bancile , pisici salbatice".Si comertul era in mainile celor din Nord.  
   A doua zi dupa pacea din 1815 , marfurile engleze au invadat iarasi piata nord-americana.De aici , legi tarifare foarte ridicate-cea din 1816 prevedea tariful vamal de 15-20% ad volerm. Se stavilea concurenta engleza, se aduceau importante venituri statului, se proteja tanara industrie yankee, dar se loveau grav de interesele plantatorilor din Sud . De aceea noul tariff-act din 1826, impus guvernului de catre industriasii din Nord,a fost gratulat de plantatori cu epitetul "tariful ticalosilor".Deocamdata, cea mai mare parte a marfurilor comerciabile extern proveneau din agricultura. Marinarii incarcau pe "flat boats" , grau porumb, carne de porc si coborau pe Ohio si Mississippi pana la New Orleans.
   Intre 1850 si 1860, comertul exterior al Statelor Unite a crescuta de la 230 la 762 milioane de dolari. Dar rolul principal in export in juca bumbacul. Clientul numarul unu era Anglia:cumpara 50% din productia nord-americana de bumbac, Franta, cam 30 %.Pana in 1850 porturile New Orleans si Mobile de la golful Mexic inregistrau fata de New York un trafic dublu de grau , porumb,vite si bumbac.Industria si negotul cu cereale , carne si bumbac au facut din Chicago intre 1840 si 1860n, un oras de 110 000 de locuitori , concurand la rangul de cel mai mare targ de cereale din lume.
Si in sectorul comercial Sudul deficita. Nordul ii furniza marfurile alimentare , cele industriale si adesea importa pentru Sud  produsele din Europa.Aproximativ 40% dn veniturile firmelor newyorkeze rezultau din achizitiile si vanzarile bumbacului sudic. Toate acestea, de fapt, se incadrau in revolutia industriala din Statele Unite.
    Dar iata: criza economica mondiala din 1857, una dintre cele mai pustiitoare. Pornea chiar din Statele Unite. Multe intreprinderi mici si mijlocii au falimentat. Cele puternice insa s-a intarit si mai mult.