Expansionism drastic

La începutil sec. al XX-lea se numărau cinci triburi civilizate de amerindieni.Ajunseseră să aibă char scrieri in graiul lor. Îi conducea in sachem ,șef de gintă sau de confederație de ginți. Majoritatea se ocupau cu vînătoarea ,pe povârnișurile Alleghenilor ori in preerile ca niște oceane verzi .Vindeau blănuri scumpe negustorilor din Boston ,Philaelphia ori New York .Legile istoriei și influența albilor grăbeau descompunerea societații de comună primitivă a pieilor roșii .În multe triburi se înfaptuiau chiar o statificare de clasă:indieni săraci -marea majoritate a obștii- și aristocrația tribală.Aristocrații ,adesea metiși,ajungeau bogați ,influenți și puternici .Astfel indianul Robert Johnson stăpînea plantașii muncite cu 500 de sclavi negri. Avea o corabie proprie ,pe care își transporta bumbacul pe Mississipi ,până la New Orleans .In majoritatea triburilor însă ,negrii fugiți de pe plantații găseau adăpost și trăiau ca oamenii liberi ,cu aceleași drepturi ca și indienii meșteșugari ,negustori,lucratori agricoli la cultura porumbului. Tribul indian se înfățișa și se comporta ca o mare familie.Membrii foloseau  lucrurile in comun.Erau buni la inimă ,prietenoși , milostivi .Și față de albi,la început , spunea Washington Irving ,arătau o necuprinsă marinimie. Dar jignirea adusă unuia o simțeau toți  antrena intregul trib.  
Istoricii  recunosc ca inaintarea inexorabilă a oamenilor albi spre Vest a fost cauza principala a multor conflicte cu indienii .La început ,alea de pătrundere a coloniștilor in Vest a fost valea lui Ohio. Apoi ,canalul Wabash -Erie și șoseaua Cumberland, pînă la Saint Louis .Amerindienii întâmpinau  cu aversiune pe oricine-i concura în această vitală îndeletnicire ,pe oricine le îngusta aria de dincolo de Mississipi .Societatea de blănuri a Munților Stîncoși ,înființată în 1822 de William Ashley din Saint Louis , și-a trimis vînătorii pe valea Missouri..Aceste societați concurente cumpărau blănurisi pămînturi de la amerindieni ,împingându-i mereu mai spre apus ,in Munții Stâncoși ,ci codriinestrabatuți ,povîrnișuri sterpe si prîpîstii abisale .Dar amerindienii rezistau.Rezistența lor ii deranja încă mai rău pe marii plantatori din sud și pe speculanții de pământuri din Nord.
Pornind din 1805 ,Tecumseh,căpetenia tribului aconquin din teritoriul Indiana , si fratele lui Profetul ai încercat să uneascătoate triburile amerindiene , de la Marile Lacuri pînă la golful Mexic si injghebe o republică indiana.Dar Wiliam Henry Harrison ,cu o mică armată de aventurieri ,i-a atacat la Tippecanoe (1811) și i-a înfrant .Pe Tecumseh l-a prins ,l-a jupuit de piele și a confecționat din ea curele de ascuțit briciul. Cu toată inferioritatea armelor ,a numărului și a organizării ,amerindienii tot n-au cedat. Generalii albii au început sa dezbine triburile ,să cumpere unele căpetenii și să se bată eroic cu indienii pînă la...ultimul indian. Astfel ,expansiunea spre Vest si Sud-Vest imprumuta caracterul tipic al cuceririlor colonialiste.